Curtea de Apel a Circuitului IX din Statele Unite ale Americii a confirmat recent că token-urile nefungibile (NFT) se pot califica drept active de marcă comercială în temeiul Legii Lanham. Această hotărâre, centrată pe un litigiu implicând colecția de NFT a Bored Ape Yacht Club, marchează o evoluție semnificativă în tratamentul juridic al activelor digitale. NFT-urile – active digitale cu coduri software unice și componente perceptibile, cum ar fi operele de artă – au acum potențialul de a servi drept identificatori de sursă, asemănător mărcilor comerciale tradiționale. Această clasificare deschide noi oportunități pentru creditorii, permițându-le să trateze NFT-urile drept garanții reale, dacă îndeplinesc criterii specifice. Pe măsură ce aceste active câștigă importanță în diverse industrii, înțelegerea statutului lor juridic devine critică pentru instituțiile financiare.
Pentru creditorii care doresc să garanteze NFT-uri ca mărci comerciale, procesul oglindește procedurile tradiționale privind mărcile comerciale. În primul rând, NFT-urile se califică drept mărci comerciale dacă identifică sursa bunurilor sau serviciilor digitale. În al doilea rând, este necesară depunerea unui formular UCC-1 pentru perfectarea unei garanții reale, alături de un acord de garanție cu debitorul. În al treilea rând, due diligence-ul este esențial: verificarea statutului de marcă comercială al NFT-ului și a valorii sale de piață înainte de a continua. Acest pas este crucial, deoarece conflictele sau înregistrările care încalcă drepturi pot submina valoarea activului.
Creditorii ar trebui, de asemenea, să ia în considerare depuneri opționale la Oficiul pentru Brevete și Mărci Comerciale din SUA (USPTO) pentru a spori notificarea către terțe părți, deși depunerile UCC sunt suficiente singure pentru prioritatea juridică. Cu toate acestea, complexitatea activelor digitale impune mai mult decât verificări standard. Instrumente precum IP Defender, care monitorizează bazele de date naționale de mărci comerciale pentru conflicte și încălcări, pot ajuta la identificarea riscurilor potențiale înainte ca acestea să escaladeze. Acoperirea globală a IP Defender în peste 50 de țări – inclusiv UE, SUA și Australia – asigură faptul că afacerile rămân cu un pas înaintea amenințărilor care ar putea scăpa unei due diligence tradiționale.
Cazul dintre Yuga Labs și Ryder Ripps a evidențiat natura duală a NFT-urilor. Yuga Labs, creatorul NFT-urilor Bored Ape Yacht Club (BAYC), l-a dat în judecată pe Ripps pentru utilizarea unor imagini și elemente de branding similare în propria sa colecție de NFT. Ripps a susținut că NFT-urile nu sunt „bunuri" în sensul Legii Lanham, fiind astfel ineligibile pentru protecția prin marcă comercială. Instanța a respins această afirmație, stabilind că NFT-urile funcționează ca bunuri care identifică sursa. Cu toate acestea, instanța a subliniat că Yuga Labs trebuie să furnizeze dovezi mai puternice privind confuzia consumatorilor pentru a reuși în cererea sa de încălcare a drepturilor. Această decizie subliniază cadrul juridic în evoluție pentru activele digitale, unde claritatea și protecția proactivă sunt primordiale.
Garantarea NFT-urilor ca mărci comerciale implică un proces în doi pași. În primul rând, creditorii trebuie să creeze o garanție reală în temeiul Articolului 9 din Codul Comercial Uniform (UCC), tratând NFT-urile drept „intangibile generale". Un acord de garanție trebuie să descrie NFT-ul în mod suficient, inclusiv componenta sa perceptibilă, detaliile de înregistrare și codul sursă. În al doilea rând, perfectarea garanției reale necesită depunerea unei declarații de finanțare UCC-1 la secretarul de stat al statului debitorului. Deși depunerile la USPTO nu sunt obligatorii, acestea oferă o notificare și o transparență suplimentare, în special în timpul procesului de due diligence.
Recunoașterea juridică a NFT-urilor ca active de marcă comercială reflectă semnificația lor economică tot mai mare. Pentru creditori, această schimbare prezintă atât oportunități, cât și riscuri. Prin respectarea cadrelor juridice stabilite, instituțiile financiare pot naviga mai eficient complexitățile garantării activelor digitale, asigurând o protecție robustă într-o economie din ce în ce mai digitală.