Hotărârea recentă a Tribunalului General al UE în cauza Karneolis LTD v. Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală și Match Group LLC subliniază complexitățile dreptului mărcilor, în special în ceea ce privește problemele de confuzie între mărci și monitorizarea acestora pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană (UE). Cauza implică un conglomerat de aplicații de întâlniri și o companie cipriotă, Karneolis LTD, care contestă caracterul distinctiv al termenului „SWIPE" ca marcă pentru servicii de întâlniri.
Context: Cauza în speță
În 2022, Match Group s-a opus cererii de înregistrare a mărcii UE „KINKYSWIPE" depusă de Karneolis, susținând că aceasta ar crea confuzie cu înregistrarea sa anterioară a mărcii italiene „SWIPE". Match Group a argumentat că „swipe" este un termen descriptiv asociat în mod obișnuit cu serviciile de întâlniri, datorită utilizării sale răspândite în limbile engleză și olandeză. Cu toate acestea, tribunalul a hotărât în favoarea Match Group, stabilind că „swipe" nu era considerat un „cuvânt de bază în limba engleză" susceptibil de a fi înțeles de publicul italian.
Nuanțele cuvintelor de bază din limba engleză
Hotărârea se bazează pe definiția „cuvintelor de bază din limba engleză", astfel cum este prezentată în Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi (CEFR). Conform acestui cadru, competența lingvistică este categorisită în trei niveluri: Utilizator elementar (A1 - A2), Utilizator independent (B1 - B2) și Utilizator experimentat (C1 - C2). Cuvintele clasificate ca A1 sau A2 sunt considerate „cuvinte de bază în limba engleză" și sunt, în general, înțelese de majoritatea consumatorilor din UE.
Tribunalul a subliniat că, deși 47% dintre europeni declară că stăpânesc limba engleză, statele membre care nu au engleza ca limbă oficială, precum Italia, pot întâmpina dificultăți în înțelegerea sensurilor mai nuanțate ale anumitor termeni. De exemplu, Karneolis a argumentat că termenul „kinky" este asociat cu o mișcare culturală din Berlin, însă tribunalul nu a găsit dovezi substanțiale care să susțină faptul că acesta este înțeles de publicul italian.
CEFR și instanțele UE: Un cadru pentru înțelegere
Tribunalul General al UE a adoptat clasificarea CEFR drept ghid pentru determinarea cuvintelor în limba engleză care sunt susceptibile de a fi înțelese de consumatorii din UE. Se prezumă că cuvintele clasificate ca A1 sau A2 sunt familiare vorbitorilor care nu au engleza ca limbă maternă, în timp ce cele din categoriile superioare (B1 - C2) pot să nu fie. Acest cadru oferă o abordare practică pentru întreprinderile care doresc să înregistreze sau să apere mărci ce conțin termeni în limba engleză.
Cu toate acestea, tribunalul a recunoscut că această prezumție poate să nu fie valabilă pentru anumite state membre cu contexte lingvistice sau culturale unice. De exemplu, Legea Toubon din Franța impune traducerea în franceză a tuturor cuvintelor în limba engleză din comunicările comerciale, ceea ce complică evaluarea caracterului distinctiv al mărcilor.
Implicații practice pentru întreprinderi
Hotărârea subliniază importanța evaluării caracterului distinctiv al termenilor în limba engleză în cadrul UE. Întreprinderile care se bazează pe mărci în limba engleză ar trebui să evalueze dacă acești termeni se încadrează în categoria A1 - A2, pe baza dicționarelor online și a ghidurilor CEFR.
În plus, companiile ar putea necesita depunerea unor cereri de conversie sau valorificarea mărcilor înregistrate anterior care au un nivel mai ridicat de distinctivitate în anumite state membre. Această abordare strategică asigură conformitatea cu legislația UE privind mărcile, protejând totodată identitatea brandului.
Concluzii principale
Dreptul european al mărcilor: Decizia Tribunalului General al UE reafirmă importanța înțelegerii nuanțelor lingvistice la înregistrarea mărcilor în statele membre.
Cuvintele de bază din limba engleză: Termenii clasificați ca A1 sau A2 conform CEFR se prezumă a fi înțeleși de majoritatea consumatorilor din UE, în timp ce cei din categoriile superioare pot să nu fie.
Monitorizare și strategie: Întreprinderile ar trebui să efectueze evaluări amănunțite ale mărcilor lor folosind ghidurile CEFR și să ia în considerare diferențele regionale atunci când dezvoltă strategii de aplicare a drepturilor.
Dovezi și conformitate: Furnizarea de dovezi privind modul în care populațiile care nu vorbesc limba engleză înțeleg anumiți termeni poate contesta sau consolida opozițiile la mărci, așa cum s-a observat în cauza Karneolis.
Considerații juridice: Pentru statele membre cu cerințe lingvistice unice, cum ar fi Franța, întreprinderile trebuie să navigheze prin cadre juridice suplimentare, precum Legea Toubon, pentru a asigura conformitatea și a-și proteja mărcile.
Concluzie
Hotărârea din cauza Karneolis v. Match Group evidențiază echilibrul complex dintre protecția mărcilor și înțelegerea lingvistică în UE. Pe măsură ce întreprinderile continuă să opereze în acest peisaj juridic complex, o înțelegere mai profundă a clasificărilor CEFR și a diferențelor regionale va fi crucială pentru menținerea integrității brandului, respectând totodată legislația UE privind proprietatea intelectuală.